Aseara, pana tarziu, mult prea tarziu pentru obisnuita mea ora de dus la culcare, am sporovait cu Ralu … Stateam amandoua in pat, pe intuneric, si vorbeam, si radeam, si iar vorbeam, amintindu-ne peripetii de prin taberele scolare (si ale ei si ale mele) … Si, uite asa, mi-am dat seama ce bine este sa stai pe intuneric si sa vorbesti, exact asa … ca in povestioara aia frumoasa a lui Dan Puric: “Pana de curent”.
Deci, recomandarea mea pentru voi, cei care il intelegeti si il apreciati pe Dan Puric, este “Fii demn !”- o carte, proaspat citita, care nu poate decat sa-ti aminteasca de mame, bunici, Ghe. Lazar, martiri, despre indemnul de a fi mai buni si mai frumosi intr-o lume atat de evident in schimbare …
Later edit: Si, pentru ca tot vorbim despre carti, dupa ce voi participa si la lansarea romanului istoric al Catiei Maxim: “Ingerii din Moscopole”, voi scrie aici si impresiile mele, atat despre cartea pe care am citit-o (in aceste zile libere de sarbatori si pe care am primit-o ca dar de la scriitoare ca un cadou de la Mos Craciun – ce frumos cadou, nu-i asa?) cu foarte mare atentie, cat si despre atmosfera pe care o voi intalni acolo, la lansare …
