Pana sa vad “Cyrano de Bergerac”, acum multi ani in urma (nici nu-mi mai amintesc cati), nu credeam ca ma va mai impresiona vreun actor francez mai mult decat a facut-o Louis de Funes. Mi-a placut atat de mult Gerard Depardieu in acel rol, incat dupa aceea, am incercat sa vad toate filmele in care a jucat el. Si a avut multe filme, dar nu cred ca am reusit sa le vad pe toate. Dar ce-am vazut mi-a placut si m-a impresionat de fiecare data. M-a surprins prin delicatete si sensibilitate. Si un anume fel de a fi ca actor. M-a surprins pentru ca , desi nu este un Brad Pitt , mi-a atins corzi sensibile ale sufletului si m-a atras in rotocoale pline de senzualitate. Rotocoale pline de emotii diferite.
Am ras cu lacrimi la scena cand nuditatea lui Porthos s-a lasat spanzurata in “Omul cu masca de fier”. Va amintiti scena aia, nu-i asa?
Am scris cateva randuri despre el, azi … dar am vrut sa scriu ceva chiar de la inceputul saptamanii, pentru ca asa am simtit cand am aflat luni ca si-a pierdut fiul. Un fiu, care a plecat din universul tatalui sau, la o varsta … asa … ca a mea. Am scris pentru ca, indiferent cati actori ne plac, sunt cativa pe care ii adoram.
Indiferent 
Pingback: un altfel de alb si negru « Indiferent
Si eu il ador!