„oameni care ne traverseaza viata”

„De altfel, cred că asta e esenţa prieteniei: când ai necazuri, cunoştinţele dispar, amicii se văd preocupaţi de propriile griji mărunte – pe care ţi le expun chiar aşa, în derizoriul lor, tocmai spre a înţelege tu că refuzul lor este cât se poate de limpede. Numai cei care îţi sunt cu adevărat prieteni au curajul de a sta lângă tine atunci când treci printr-un moment de cumpănă. Iar un prieten adevărat apare fără a fi invocat, fără a-l căuta tu cu disperare. Îi poţi spune orice ai pe suflet fără să te simţi umilit, fără gândul că, văzându-te în momentele tale de slăbiciune supremă, va avea un complex de superioritate faţă de tine sau, mai rău, va şti să speculeze, în mici şantaje, ceea ce ştie de la tine. Acei oameni care apar numai când lor le e rău, dar dispar sau aşază în faţa ta o barieră cinică a refuzului şi a indiferenţei sunt egoiştii feroce, cei care cred că toate lumea trebuie să le fie prietenă, iar ei nu trebuie să fie prieteni cu (mai) nimeni. Sau, oricum, nu cu tine!” – un citat dintr-o carte ce merita recomandarea mea: „Confesiuni fara glorie”, un citat ce nu putea trece neobservat de fina mea analiza si nici de dorinta de a reaminti cuvantul „indiferenta”. Interesant cuvant, inventat tot de oameni, pentru a exprima ceea ce nu prezinta nici o însemnătate, care nu trezeste niciun interes …

Concluzia de mai sus: am citit „Confesiunile fara glorie” ale prozatorului Constantin Stan. Am primit in suflet si in mainile mele recomandarile scriitoarei Catia Maxim si, pentru asta, ii multumesc foarte mult. Descoperindu-ma o buna cititoare, mi-a oferit minunata ocazie de a lectura nu doar „confesiunile”, ci si doua dintre romanele acestui prozator: „TrăieşteMergi mai departe” si „Gde Buharest”, romane cu iz de maiestuozitate, scrise cu acea profunzime in labirintul gandirii, cum rar intalnesti la un scriitor in zilele noastre. Vorba Catiei Maxim: un Tolstoi al romanilor, in urma caruia, din pacate, vor ramane pentru totdeauna niste mari carti nescrise.

Am ales sa scriu despre asta pentru ca este, din nou, un gest mic raportat la evenimentele rasunatoare ale planetei, iar astazi voi oferi cititorilor acestui blog recomandarea mea: „Confesiuni fara glorie” – Constantin Stan. Pentru ca este „un set de memorii needulcorate, care privesc cu ironie, melancolie si înţelepciune un trecut ce integrează nu doar autorul, nu doar lumea intelectualilor români contemporani, ci fragmente efervescente ale unei societăţi româneşti cu bune şi rele, în pragul unei adevărate crize metafizice.”

Constantin Stan, prozatorul care a fost programat sa se intalneasca cu ingerii in 9 august 2011, scrie in „confesiuni” mai bine decat noi, cei care analizam, gandim, traim: „Ne traverseaza viata o puzderie de cunostinte, o mana de amici, dar ramanem, spre finalul existentei noastre, cu unul sau doi prieteni si asta daca suntem niste oameni fericiti”.

About indiferent

I am "indiferent", but not indifferent ...
Acest articol a fost publicat în Insemnari. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s