concluzia perfecta: iubim imperfect

Recunosc ca am baut 2 pahare de vin rosu sec si mi s-a facut dor de blog-ul meu frumos si armonios. S-ar putea sa fiu incoerenta si sa scriu aberatii, dar am si eu motivele mele … Mi-am amintit multe, in ultimul timp: inceputul, filme, actori, carti si de raurile mele de lacrimi … Mi-am amintit de noaptea mea magica …  De Liam Neeson … Inca de cand l-am vazut in Lista lui Schindler si in rolul faimos din Mizerabilii, actorul Liam Neeson a devenit preferatul meu. M-a vrajit cu alura aia de irlandez gratios si misterios, dar si cu jocul actoricesc  … Aud ca va fi premiera in Romania pe 24 februarie la noul film „The Grey”, care pare destul de interesant … Mi-am amintit de postul in care spuneam ca ar trebui sa citesc „Paradoxul iubirii” si sa stiti ca nu doar „Culoarea sentimentelor” am citit, ci am citit si aceasta „metafora filozofica” de carte … Pascal Bruckner are concluzia perfecta: „Iubim atat cat pot iubi oamenii, adica imperfect” !

Noapte buna !

About indiferent

I am "indiferent", but not indifferent ...
Acest articol a fost publicat în Insemnari. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s