din nou, despre paradoxuri …

Prinsi in paradoxul existentei, sovaim in a lua decizii irevocabile. Privim cu suspiciune un alter ego destinat lumilor paralele. Spunem „nu”, ca apoi inima sa ne dea ghes pentru un „da” paradoxal.

Avem la dispozitie timpul si nu stim ce sa mai facem cu el, pentru ca senzatia de asteptare omoara toti neuronii mai grav decat lipsa de oxigen. Ne minunam de libertatea de a privi cerul, ca si cum daca ar veni asteroidul cel mare … imensitatea  credintei nu coincinde cu insemnatatea existentei.

De la paradoxul iubirii pana la paradoxul stimei de sine, de la paradoxul cu care nu spunem „buna dimineata” adevarului pana la paradoxul cu care mintim prin omisiune, traim … astazi, caci maine nimic nu va mai fi la fel, indiferent …

About indiferent

I am "indiferent", but not indifferent ...
Acest articol a fost publicat în Insemnari. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s