Indiferent si inutil.
As explica de ce, dar nu are rost. Stau in cumpana unei redundante comunicationale si nu astept minuni. Nu reactionez sau nu mai vreau. Aproape ca mi-e indiferent de atata indiferenta, zbucium, iluzii. Nu as mai scrie aici, dar imi trimite semnale redundanta. De ce sa nu fiu in randul lumii, cu surplusul imperios al unei constiinte incarcate ? De ce sa existe un „de ce” daca intrebarile nu mai au substanta. Si nici raspuns in constelatia adevarului.
Indiferent si util.
Sa-ti reglezi tonalitatea vorbirii, sa-ti tolerezi aproapele pentru ca are si el dreptul la viata. Nu ?
Da? Invatam lectii si uitam. Clasificam si uitam. Iubim azi intens si maine uitam. Ne pazim adevarul din noi ca sa dea bine la CV-ul vietii noastre. Stam la rand ca sa ne primim sentimentul sublim, asteptam binele pentru ca inevitabil trebuie sa ne mai fie si bine … din cand in cand.
Eu astept in gari, pe aeroporturi, in submarine … imaginare si redundante. Fara rost. Voi ?
Dar toate cele lumesti trebuie sa existe cu un rost ? Eu zic ca invatam si uitam. Mancam azi un chec nemtesc si credem ca asta e starea de bine. Tanjim maine la un colt de paine si credem ca asta este infernul.
Vorbim si totul devine redundant.
Numai atunci cand chimia isi face de cap, ranjim ca niste bieti nebuni iubitori de viata.
Vorbe-n vant. Redundanta.
Indiferent 
Reblogged this on Bursucel's Blog and commented:
Indiferent? Inutil? Și sau… ?
Simt ca ti-au placut insemnarile mele. Multumesc.
Se pare ca au starnit ceva chimie in virtualul asta inutil si, totusi, util.
Eu mănânc un colț de pâine, aici la noi, și-mi este bine! Nu tânjesc după chec nemțesc și asta este tot o stare de bine. Iată că am acumulet de două ori stare de bie. Și mă simt și mai bine!!!
Checul nemtesc, l-am gasit la Lidl. Noroc ca am citit despre existenta lui la Zinnaida pe blog, altfel imi faceam unul de casa. Zau ca ma pricep !
Granita intre optimism si pesimism … iti spune ceva ?
Nu-mi plac zonele de graniță, cu posibila lor instabilitate. Prefer pământul solid sub picioare, iar pentru mine acesta se numeșta optimism.
La Lidl astept să găsesc un chec românesc mai bun decât cel nemțesc. Sunt incorijibil în această privință. Ce ar fi să le propunem să aducă 80% marfă românească? Din nou sunt optimist, știu că este posibil, de aceea sper.
Și mai am o problemă. Unele lucruri le uit foarte greu, asta dacă le uit! Și nici nu țin la CV. Sunt doar eu. Un eu cu păcatele și cu greșalile mele.
Și m-ai incitat la „vorbă”, dar acum mă opresc.
Este foarte bine ca vorbesti. E clar ca doar virtual, dar e bine si asa !
🙂
Uneori vorbesc și în real. Mă mai ia gura pe dinainte, ce să fac!
Dar, real sau virtual, ceea ce spun este ceea ce cred.
Și am tastat de două ori câte un „a” în locul unui „e”. Mă iartă!
vreau o redundanta de chimie din aia care isi face de cap… asa… ca sa iubesc viata si mai mult decat o fac acum…
altfe… indiferenta, este inutila… si inutilitatea, este indiferenta… utila, este si ramane numai dragostea…
Parca seamana cu un raspuns la „de ce”-ul maret si sublim. Ai tot dreptul sa vrei !
Ma bucur ca ai trecut pe aici, Ovi !
Buna dimineata !
Indiferent ?
Eu???
Imposibil !
Cum pot fi INDIFERENT cand TARA moare
iar Basescu-si cumpara
„via Ioana, fiica sa”
291,47 hectare de pamant
ca sa primesca anual SUBVENTII de
147 de euro de la UE si cateva zeci de la ROMANUL platitor de taxe si impozite ???
Inutil ?
Eu ???
Imposibil !
Daca ar fi sa ne luam doar dupa cele spuse pe
http://aliosapopovici.wordpress.com/
si este de ajuns sa demonstrez ca Nu sunt INUTIL !!!
Inutil este tot ce Nu este UTIL !!!
In concluzie :
NU sunt nici INDIFERENT , nici IUNTIL !!!
( Asta nu inseamna ca m-ai acuzat ca as fi una , alta, sau amandoua … ) .
O zi frumoasa !
Aliosa.
Aliosa, cu siguranta si in viata ta reala esti util si nicidecum indiferent.
🙂
Și totuși din suma asta de nimicuri, din indiferența la indiferență cu miros de inutilitate, ne clădim, cărămidă cu cărămidă, existența. Cert e doar liberul arbitru : suntem atât de bogați sau atât de săraci pe cât ne imaginăm că suntem.
Asa este, Dane. Ne cladim, caramida cu caramida, existenta, pentru a ajunge in final la inexistenta. Aici pe pamant. 🙂
Cărămidă peste cărămidă poate însemna și să te trezești înconjurat de ziduri, nu ?
Cred ca da. Uneori.
Starea asta de „bine” diferă de la individ la individ şi îşi are şi inderenţa rostul ei. Numai să nu abuzăm de ea…
Si tu ai dreptate, draga mea …
Cateodata starea de bine e indusa si de faptul ca nu stai in picioare sa pregatesti tu checul ala si il iei pe cel nemtesc de la Liedl ! 😉 Alteori ti-e bine cand imparti cu cine ti-e drag coaja de paine mult asteptata . Totul e relativ, dupa cum spunea unul caruia nimic nu ii era indiferent.
Cand o impart cu Ralu sau i-o dau ei pe toata este tot ce-mi doresc. Paine sa fie ! 🙂
Sa fie tot ce va doriti, Liana ! 🙂
Da, Zina ! Multumesc ! Esti o draguta ! Stii ca te plac mult ! 🙂
Bună ziua și bine te-am găsit! Cu ajutorul lui Bursucel.:)
Stiu. Cu ajutorul ei. Ii multumesc si iti multumesc de trecere. 🙂
E meritul tău în întregime! 🙂
A pornit reblog-ul instant, zău! 😉