Indiferent si inutil.
As explica de ce, dar nu are rost. Stau in cumpana unei redundante comunicationale si nu astept minuni. Nu reactionez sau nu mai vreau. Aproape ca mi-e indiferent de atata indiferenta, zbucium, iluzii. Nu as mai scrie aici, dar imi trimite semnale redundanta. De ce sa nu fiu in randul lumii, cu surplusul imperios al unei constiinte incarcate ? De ce sa existe un „de ce” daca intrebarile nu mai au substanta. Si nici raspuns in constelatia adevarului.
Indiferent si util.
Sa-ti reglezi tonalitatea vorbirii, sa-ti tolerezi aproapele pentru ca are si el dreptul la viata. Nu ?
Da? Invatam lectii si uitam. Clasificam si uitam. Iubim azi intens si maine uitam. Ne pazim adevarul din noi ca sa dea bine la CV-ul vietii noastre. Stam la rand ca sa ne primim sentimentul sublim, asteptam binele pentru ca inevitabil trebuie sa ne mai fie si bine ……
Vezi articolul original 87 de cuvinte mai mult
Indiferent 