Eu scriu si atunci cand simt extraordinar de mult. Cand exista acea concentrare maxima de dragoste si dor, de suferinta, de credinta, de intrebari si raspunsuri, de pur adevar, de rece si cald, de gustul lacrimilor ce-l simt pe buze. Coincidenta sau nu, in timpul celor 169 minute s-au suprapus emotiile vizionarii cu o intepatura a inimii si cu o senzatie de departare de mine. Am pus pe pauza filmul, am baut apa si am ingerat zahar, cu o speranta mistuitoare ca nu acum imi este sfarsitul. O ciudatenie de simtire cum n-am mai trait.
Am fost impresionata pana la lacrimi de filmul Interstellar. L-am inteles perfect pentru ca, indiferent cat par de ancorata in realitatea alergarii vietii, in interiorul meu pulseaza molcom spiritualitatea. Si adevarata dragoste. Pulseaza crezul ca doar dragostea ne salveaza de la disparitia noastra in gauri negre …
Indiferent 