Indiferent in ce timpuri

” Batrana era constienta ca ceea ce spunea, nu avea cum sa-i intereseze. Cum sa-i preocupe pe ei amintirea micului Paris sau valoarea sufleteasca a unei case? Pusi pe chiverniseala, ce altceva mai putea conta pentru ei? In ceea ce-o privea, intelegea si-si accepta conditia de adiere ce mai plutea intre timpuri. Se multumea sa zambeasca, sa se retraga in batranetea si neputinta ei.”

E un roman cu ecou pentru cei care vor si pot intelege ca atat viata, cat si moartea, indiferent in ce timpuri, nu au pret, asa cum nu au pret nici sentimentele, nici lacrimile, nici fericirea !

E un roman scris cu finete, cu intelegerea perfecta a personajelor si a timpului in care traiesc. Nu intru in detaliile povestii pentru ca merita sa le descoperiti. Eu nu sunt critic literar. Sunt acel cititor la care cuvintele Catiei Maxim vin, intotdeauna, cu substanta, profunzime, claritate, intelepciune, cuvinte care ma indreapta in acelasi loc descoperit: rascrucea de ganduri.

http://catiamaxim.wordpress.com/2011/04/23/un-film-despre-o-lansare/