In curand … Indiferent, sentimente albastre/2040

imagesCAAVR4V8

Indiferent, sentimente albastre

 Primul volum: 2040 (296 pagini)

 Capitolul 1: PARIS

Cerul este atat de albastru si limpede. Edell Craig se numeste batranica asta, care priveste Turnul Eiffel cu o mirare iesita din comun, dar ea nu stie asta. Nu stie ca este Edell Craig. Cel putin nu acum, cand se afla in fata acestui munte de fier, ce-i pare mai degraba o fotografie alb-negru, decat o realitate brusca in zbaterea pleoapelor.

INDIFERENT din ce unghi o privesti, iti da impresia unui copil. Doar parul alb si ridurile, inca fine, ii tradeaza varsta ei de aproape 70 de ani. Altfel, pare zvelta, desi miniona. Este slaba si are privirea unui inger. Caprui, desi te-ai fi asteptat sa fie albastri. Are in maini un album cu un aspect invechit, cu dimesiuni prea mari pentru mainile ei, dar cu niste superbe coperti albastre. Examineaza imediata vecinatate si ofteaza. Chiar nici un om ? Nu mai traieste nimeni ? Este doar ea, aterizata cine stie cum, intr-un loc, care ii trezeste amintiri fragmentate, frumoase si dureroase. Intr-un loc care nu mai este acelasi, asa simte ea. Sufletul ii spune atat de clar ca a mai fost aici, recunoscand turnul faimos din Paris, dar sufletul, dragul de el, nu stie ca se afla in anul 2040 …

……………………………………………………………………………………….

Eu sunt Edell Craig. Maine implinesc 70 de ani si mi-am promis un cadou deosebit pentru ca inca mai vreau sa traiesc, desi poate ca nu mai are rost, caci am trait cat o suta de vieti si Dumnezeu ar spune ca-mi vrea sufletul pentru ca are alt plan pentru eternitatea lui, dar mi-am promis sa mai traiesc si ca O voi gasi inainte de a nu mai fi.

Mi-am promis cadoul de a mai rezista un an sau poate doi, numai buni pentru ceea ce urmeaza sa fac: sa scriu, sa-mi amintesc, sa plang, sa rad, sa las mostenire realitatii ceea ce, de multe ori, am trait ireal.

Ma rog, inca ma rog sa nu-mi pierd mintile inainte de a termina aceasta povestire. Pentru ca am mult de scris si pentru ca inca mai cred in rezonanta cuvintelor si cel mai important: pentru ca mai sper.

Dragul meu cititor, nu-i asa ca esti putin surprins de ce-am scris mai sus cu fonturi albastre? Nu-i asa ca ai crezut ca acest inceput de roman este despre o femeie pe numele ei Edell Craig, aterizata intr-un loc apropiat de Turnul Eiffel, care-si strange in brate albumul cu coperte albastre si care nu stie ca se afla in 2040 ?

O, da ! Eu sunt Edell Craig. Maine este 14 iunie 2040 si implinesc onorabila varsta de 70 de ani. Vreau sa ramai alaturi de mine, sa citesti aceste randuri si sa incerci sa intelegi care este mesajul acestui roman.

Iti promit ca o sa ai parte de o lectura interesanta, POATE usoara, spumoasa, ludica si deloc pudica. E primul meu roman si singurul si va trebui sa fii tolerant cu exprimarea si stilul meu. Vei descoperi adevarate trairi, cu siguranta te vei regasi in povestile mele. Ma vei descoperi plina de umor  si ma voi stradui sa te fac sa razi cu pofta, dar tinta mea este sa te fac si sa plangi, pentru ca, indiferent ce crezi tu acum despre cartea asta pe care o tii in maini sau o citesti pe eBook Reader, ea este scrisa pentru sentimentele tale ALBASTRE cu sentimentele mele, acum albastre, dar care au fost candva … ALTFEL.

Posted in Insemnari | 4 comentarii

new song, new album

“Take me back
To where it all began …”

Posted in Muzica in sufletul meu | Scrie un comentariu

extrapolare sau decelare subtila

“Se stie ca soferii de raliu au reflexe excelente, datorita experientei dobandite din miile de ore conduse.  Sunt obisnuiti sa ia decizii cu o viteza uluitoare, avand in vedere ca sunt obisnuiti sa atinga viteze uluitoare si sa se strecoare printre ceilalti soferi. Au soferia in sange, cum s-ar zice.”

Posted in Emotii | 4 comentarii

niciun weekend fara … flori

photo 1 photo 2 photo 4 photo 5 photo photo (1)

Posted in Fotografiile mele | Scrie un comentariu

target

Scop final, tel, obiectiv – spune dictionarul. Un englezism, un cuvant de origine engleza imprumutat, folosit furibund in lumea in care traim sub forma rezultatelor, cifrelor, lume pe care ne-am creat-o pentru ca asa am considerat ca este mai bine pentru noi si bunastarea noastra. Vorbesc in cunostinta de cauza, adica din perspectiva unui om care de mai bine de 12 ani are legatura cu target-ul din lumea vanzarilor si, de aceea, ies la rampa azi cu ceva insemnari despre concluzii.

Exista in oricine dorinta de mai bine, de construirea unei vieti cu rosturi si de trairi minunate. Pe drumul spre indeplinirea acestui tel – mai binele – unii uita substanta binelui si confunda obiectivele marete cu adevarata menire a darului de a trai. As putea sa amintesc din invataturile lui Dalai Lama, poate Osho, Nicolae Aurelian Steinhardt, secretele Luminitei Daniela Saviuc pentru a deveni un om fericit, as avea timp pentru analize de tot felul, dar concluzia mea este ca nu acordam suficienta atentie unei realitati: a fi sau a nu fi ! Ne plangem ca nu avem timp, de parca timpul asta inseamna cu adevarat ceva. Alergam, de parca alergarea asta ne duce spre culmi de unde putem privi fericiti. Suportam, toleram … de parca toate acestea conteaza cu adevarat. Dragii mei, indiferent cat ne straduim pentru teluri, vine o zi !

Vine o zi, dupa cum spun si versurile melodiei de la Holograf – “Vine o zi, vine o zi cand se va sfarsi”, iar darul de a trai este pur si simplu, fara target.

Si eu fac greseala asta, de a ma concentra pe target – spun si eu, pentru ca vreau sa supravietuiesc in aceasta lume aproape nebuna. Ma straduiesc sa-mi hranesc sufletul, spiritual vorbind, ca sa nu uit ca traiesc, dar mai apoi realizez ca nu realizez mare lucru. Sorb cu nesat din placerile vinovate ale vietii, ma trezesc cu tinta zilei de a trai frumos si intens si mai apoi ma trezesc noaptea ca ma trezesc cu realitatea ca vine o zi … Si vad interesele … pe ale mele si pe ale celorlalti … si ma gandesc ca nu stim cand vine acea zi. Cea in care nu mai conteaza ca ai fost fiinta, cea in care nu mai stii daca sufletul ramane undeva pe vecie, cea in care nu mai stii cata durere poti lasa in urma ta.

E firesc. E limpede gandul ca scrii despre adevar. Target-ul pentru o viata mai buna iti poate aduce acea zi. Ma agat cu disperare de ideea ca exista Dumnezeu, bun si milos, care ne iarta greselile din viata si spun:

Dumnezeu s-o ierte si sa o odihneasca pe Ana Maria Sofia !

Posted in Insemnari | Un comentariu

nu respira indiferent …

10541942_737967962942425_163371731119401276_n Scurta mea vacanta a avut parte de un mix special si benefic sufletului meu: Libraria Bizantina, lansare de carte Catia Maxim, emotii evidente declansate de vocea inegalabilei actrite Doina Ghitescu, “Respira cu mine” cu autograf de la Diana Caragiu, vinul rose baut in miez de noapte si conversatiile la nivel inalt cu scriitoarea mea preferata, Ateneul Roman, filmul mut “Cutia Pandorei”, acompaniat de Orchestra Nationala Romana condusa de dirijorul Stefan Geiger intr-o prima auditie absoluta.

Nu trebuie sa fii bogat ca sa fii bogat, trebuie doar sa nu respiri indiferent …

Posted in Emotii | Scrie un comentariu

“Slow motion” la librăria Bizantină

Originally posted on Pe canapeaua Catiei:

afis-1
Vineri, 10 octombrie, ora19

Invitați: Cornelia Maria Savu, Dan Mircea Cipariu

Moderator: Claudia Minela

View original

Posted in Emotii, Favoritele mele | Scrie un comentariu

aparte

indiferent:

Nota: Versuri din manuscrisul meu de poezii, citit si adnotat de profesorul meu de Limba si Literatura Romana de la LVA (Liceul de mate-fizica “Vasile Alecsandri” din Galati, azi CNVA), raposatul Vasile Silisteanu. In acel an 1988, profesorul a scris, in dreptul acestei poezii, cu pixul lui rosu: “La aceasta poezie gasesc genialitate. Cele mai reusite versuri de pana acum. Nu inceta sa scrii atunci cand simti.”

Originally posted on Indiferent:

Strig,

ecoul se izbeste de piscuri de singuratate in lumea ce o simt, prin retina schimbata, aparte.

Tac,

sub tacerea mea se ascunde furtuna de singuratate in lumea ce o simt, prin retina schimbata, aparte.

View original

Posted in Poezia din mine | 6 comentarii

Hello

Barbra Streisand said about her son Jason Gould:

“I would never wish for my son to be anything but what he is. He is bright, kind, sensitive, caring, and a very conscientious and good person. He is a very gifted actor and filmmaker. What more could a parent ask for in their child? I have been truly blessed. Most parents feel that their child is particularly special, and I am no different. I have a wonderful son. My only wish for my son, Jason, is that he continues to experience a rich life of love, happiness, joy, and fulfillment, both creatively and personally.” 

Posted in Muzica in sufletul meu | Scrie un comentariu

salata de gulii

photo  Daca nu v-am povestit pana acum despre preferata mea (salata de gulii), astazi va reamintesc ca avem obligatia sa ne dorim pentru trupul nostru frumos: detoxifierea. Sanatate si deliciu, obtinute din gulii, mere dulci-acrisoare, morcov, ardei gras rosu, verdeata (patrunjel, marar, menta si/sau busuioc), sare si piper alb, zeama de lamaie, ulei de masline. Pentru un gust divin, mai trebuie si cateva boabe de struguri aromati (Muscat de Hamburg). :)

Posted in Retete culinare | Scrie un comentariu

Sapte ani …

download… nu in Tibet, nu in casnicie, nu in Razboiul Pomeranian si nici in cei 7 ani de acasa. Sunt sapte ani de la primul articol publicat in blogosfera. Pentru cei care nu stiu, am inceput ca http://www.indiferent.ro, am scris mult si zilnic in primii doi ani, dar multe din articolele mele au disparut. Nu mai conteaza de ce.

Pentru ca la sapte ani esti doar un copil, asa ma simt si eu aici. Se vorbeste de maturizarea blogosferei, dar eu inca mai cred ca multi dintre noi suntem niste copii care asteapta acadele. Am inteles ca pot fi deopotriva autodidacta si invatacel. Am invatat ABC-ul, am dat un sens si un ritm indiferent-ului, am calatorit in jurul lumii printre milioane de bloguri, mi-am deschis sufletul cat sa nu iasa tot ce este rosu si albastru in el. Doar stiti ca misterul conteaza, altfel ne-am simti epuizati si deloc interesati de inefabila traire, fie ea reala sau virtuala. Am scris atat cat sa nu obosesc cititorii. Doar stiti ca prea des si prea mult ii sufoca pe oameni.

Pentru mine, aici este locul perfect de a aduna frunzele virtuale, soaptele iluziei de a iubi, retetele culinare ratacite de timp si spatiu, respiratia redundantei. Perfect pentru popasul vostru de cateva secunde, minute … pentru care va spun: multumesc !

Posted in Insemnari | 12 comentarii

singuratate …

74cd8-ramas2bsingur  Si singuratatea este un paradox. Il simtim, indiferent ce suntem pe pamant.

Mi-am amintit intr-una dintre zilele trecute de o emisiune realizata de Cristina Topescu. M-am uitat, in acea seara, pentru ca o avea invitata pe actrita Catrinel Dumitrescu, pentru ca mi-a atras atentia conversatia placuta cu sufletul ei si pentru ca mi-am amintit ca in 14 ianuarie 2012, a doua zi dupa lansarea romanului istoric “Ingerii din Moscopole” al Catiei Maxim (la care am participat) am fost la teatru. Am vazut, atunci, “Omul hazardului”, unde Catrinel Dumitrescu a jucat impreuna cu Emil Hossu. Mi-am amintit ca doar la cateva zile dupa superba interpretare, in 25 ianuarie 2012, actorul s-a stins din viata si a lasat in urma un culoar de singuratate pentru o femeie cu sufletul frumos.

M-am gandit mult la ce spunea Catrinel Dumitrescu despre viata alaturi de sotul ei si despre ce inseamna singuratatea. Despre ce inseamna doi pe banca vietii. Despre cum simtim ca traim, ca suntem vii doar atunci cand facem ceea ce ne place si nu ceea ce trebuie.

Later edit: mergeti la teatru joi 2 octombrie, o piesa de Catrinel Dumitrescu”AICI NU-I DE JOACĂ”, la Teatru Nottara.

Posted in Insemnari | 6 comentarii

“You are not alone cause someone’s out there, sending out flares”

Aici …

Posted in Emotii, Muzica in sufletul meu | Scrie un comentariu

Azi am aflat ca vecinul meu drag si bun, vesel si intotdeauna dornic de munca chiar si la cei 76 de ani, a murit. O leucemie acuta galopanta. Un destin ce pune lacat pe un umor fin si intelept. 

El si sotia m-au ajutat enorm in clipele mele grele. Nu am cum sa raman indiferenta la ce s-a intamplat, iar azi umarul meu conteaza. Nu stiu daca am mai vazut un cuplu atat de frumos si cred ca am descoperit ca intre a spune “te iubesc” si a iubi este o mare diferenta. De aceea, ii inteleg pe acei oameni care nu spun cuvintele magice, dar inca iti mai saruta buzele si ochii, te tin de mana la plimbare, adora sa-ti pregateasca cafeaua si sa o beti impreuna …

Mi-a spus vecinul meu candva: “Am o sotie inteleapta. Nu vrea sa auda te iubesc, vrea sa se simta iubita, iar eu am inteles.”

Posted in Emotii | 3 comentarii

Stay on These Roads

Posted in Muzica in sufletul meu | 2 comentarii

Elie (Eliezer) Wiesel

“The opposite of love is not hate, it’s indifference. The opposite of beauty is not ugliness, it’s indifference. The opposite of faith is not heresy, it’s indifference. And the opposite of life is not death, but indifference between life and death.” – E. Wiesel

Posted in Insemnari | Scrie un comentariu

as a matter of fact,

mi-am dorit mult sa scriu articolul asta, inca de vineri, imediat dupa ce-am vazut “The Normal Heart”. Un film bine realizat, cu actori pe gustul meu si cu un scop atins, cel putin in ceea ce ma priveste.

Nu o sa va plictisesc cu prea multa vorbarie. Stiu deja ce inseamna sa scrii pe blog. De aceea, urmarind totodata tema blogului meu, pot confirma ca “indiferent ce-as spune, n-ar avea importanta” si, totusi, ma incapatanez sa las lumii virtuale dovada imaginatiei mele.

Daca, prin absurd, de fapt utopic sau pur si simplu ne-am imagina ca lumea noastra s-ar schimba complet si definitiv, ca urmare a unei “epidemii” sau “influente universale” si s-ar imparti categoric la homosexuali si lesbiene, fara existenta niciunui exemplar heterosexual, iar dragostea adevarata dintre 2 oameni de acelasi sex nu ar permite relatii sexuale intre un homosexual si o lesbiana -doar de dragul perpetuarii speciei, atunci e atat de clar si logic ca niciun homosexual si nicio lesbiana nu ar avea copii facuti din dragoste, iar homo sapiens ar disparea. A iubi si a trai langa cineva nu inseamna doar sex, nu-i asa ? Nu am nicio prejudecata fata de homosexuali sau lesbiene ( credeti-ma, o plac mult pe Jodie Foster). Fiecare e liber sa simta si sa faca ce vrea cu viata. Eu doar imi imaginez ce diferenta enorma ar fi daca s-ar intampla ca lumea sa se schimbe asa …

IMG_1331.JPG

Posted in Insemnari | Scrie un comentariu

prietenia

“Prietenia adevarata e superioara dragostei pentru ca include în sine puritatea sentimentului și lipsa de dorința fizica. Prietenia ține la nesfârșit, odata ce cineva ți-e prieten cu adevarat nu mai trebuie sa-ți demonstreze nimic niciodata, lucrurile au fost demonstrate. Pe când în iubire trebuie sa demonstrezi tot timpul, trebuie „sa prestezi“ flori, atenții, altfel iubirea se stinge. Prietenia nu se stinge. Prietenia e ceva ce renaște din sine în secunda în care te-ai întors la ea dupa 20 de ani de absența. O singura privire este suficienta. Prietenia e pentru mine cea mai înalta dintre valori și prietenul perfect e cel care înțelege lucrurile astea. Ești prieten atunci când nu te intereseaza daca prietenul tau are dreptate sau nu, urmeaza sa-i spui la un moment dat, dar în razboi ești de partea lui, indiferent daca știi foarte bine ca nu are dreptate.” – Teo Trandafir

Posted in Emotii | Scrie un comentariu

endorfine

Dragii mei, de ce ar sta ascuns secretul asta cu endorfinele in creierul nostru minunat, dar nu suficient de exploatat, cand e atat de evident ca avem la indemana potentarea acestui hormon cerebral ? Indiferent ce-ati spune, eu raman la concluzia ca nu-mi este indiferenta starea de bine. Mai am foarte putin si termin de scris primul volum “2040”, iar maine dimineata ies la alergat! Voi ?

Posted in Emotii, Insemnari | 2 comentarii

one note samba

Posted in Muzica in sufletul meu | Scrie un comentariu

nu suntem atenti

Si astazi scriu putin despre ce simt. Nu sunt chiar marele mister al lumii, nici cea mai deschisa carte. Ca si voi, am momente, am clipe salvate, am clipe disperate, am timp fara timp. Dar fac tot posibilul sa fiu atenta. Sa fac bine, sa ofer, sa ma protejez cat pot de suferinta, desi este ceva care vine si pleaca, indiferent cat de mult nu am vrea sa fie parte din viata noastra.

Nu suntem, cu adevarat, atenti la ceea ce este important in viata. Ne invadam cu milioane de citate, dar, de fapt nu citim nimic si aproape ca nu intelegem nimic. Chiar si atunci cand ne este dat sa iubim, nu suntem atenti la cat de bine ne este atunci cand ne impartasim clipele de dincolo de atingeri. Nu suntem capabili sa ne inaltam compatibilitatile la rang de importanta sublima.

Eu simt azi … astfel, caci maine nu stiu daca va mai fi la fel.

“The Violin

A man sat at a metro station in Washington DC and started to play the violin; it was a cold, December morning. He played six Bach pieces for about 45 minutes. During that time, since it was rush hour, it was calculated that thousands of people went through the station, most of them on their way to work.

Three minutes went by and a middle aged man noticed there was a musician playing. He slowed his pace and stopped for a few seconds and then hurried up to meet his schedule.

A minute later, the violinist received his first dollar tip: a woman threw the money in the till and without stopping continued to walk.

A few minutes later, someone leaned against the wall to listen to him, but the man looked at his watch and started to walk again. Clearly he was late for work.

The one who paid the most attention was a 3 year old boy. His mother tagged him along, hurried but the kid stopped to look at the violinist. Finally the mother pushed hard and the child continued to walk turning his head all the time. This action was repeated by several other children. All the parents, without exception, forced them to move on.

In the 45 minutes the musician played, only 6 people stopped and stayed for a while. About 20 gave him money but continued to walk their normal pace. He collected $32. When he finished playing and silence took over, no one noticed it. No one applauded, nor was there any recognition.

No one knew this but the violinist was Joshua Bell, one of the best musicians in the world. He played one of the most intricate pieces ever written with a violin worth 3.5 million dollars.

Two days before his playing in the subway, Joshua Bell sold out at a theater in Boston and the seats average $100.00 each.

This is a real story. Joshua Bell playing incognito in the metro station was organized by the Washington Post as part of a social experiment about perception, taste and priorities of people. The outlines were: in a commonplace environment at an inappropriate hour: Do we perceive beauty? Do we stop to appreciate it? Do we recognize the talent in an unexpected context?

One of the possible conclusions from this experience could be: If we do not have a moment to stop and listen to one of the best musicians in the world playing some of the best music ever written, how many other things are we missing?”

Posted in Emotii | 3 comentarii

budinca de cartofi fierti

photo  Intotdeauna mi-a placut budinca de cartofi fierti … cu multa smantana, multa telemea de vaca, suficiente oua si multa verdeata.

Ieri nu am avut prea multa smantana, doar 100 g de branza, 4 oua si nici macar patrunjel verde, dar sunt fericita si spun “multumesc” pentru una din placerile vietii – mancarea delicioasa – dar, mai ales, pentru faptul ca am ce manca.

Posted in Retete culinare | Scrie un comentariu

“femeie nu te nasti, ci devii”

images  Pentru Simone de Beauvoir, “feminitatea nu este data de natura, ci de cultura, nu decurge dintr-o esenta intangibila, ci dintr-o existenta istorica, nu e destin, ci produs: femeie nu te nasti, ci devii.”

Am fost intrebata de copila mea de 15 ani daca am citit-o pe Simone de Beauvoir si daca ii recomand sa citeasca “Memoriile unei fete cuminti”, caci in periplul ei de citit mult in vacanta, a dat peste aceasta carte. Am ramas fara cuvinte, mi-am amintit de “Al doilea sex” si mai ca-mi venea sa recitesc “Femeia sfasiata”, dar i-am raspuns ca alegerea unei astfel de carti presupune o atentie deosebita, o anumita dispozitie de a intelege si in niciun caz nu se compara cu “Sub aceeasi stea” de John Green, o carte pe care ea o indrageste enorm … si, totodata, i-am subliniat citatul celebru al scriitoarei “femeie nu te nasti, ci devii”.

Inclin sa cred ca am un copil precoce, deschis la analiza existentiala, profund in trairi si dornic de explorarea literaturii universale. Cert este ca literatura franceza va deveni un subiect foarte important in discutiile noastre, mai ales acum, cand liceul va insemna pentru ea filologie – bilingv franceza. Deci, nu stiu daca raspunsul meu e corect, dar cine mai stie ce e corect pe lumea asta …

Indiferent ce intrebari ma mai asteapta, sper ca, odata cu ea, imi voi adauga la cultura generala ceea ce nu am reusit candva si imi voi dezvolta apetitul pentru certitudinea ca principiile, odata cu trecerea timpului, se dovedesc eronate.

Posted in Insemnari | Scrie un comentariu

Sara Evans – “Can’t Stop Loving You”

Posted in Muzica in sufletul meu | Scrie un comentariu

analiza in prag de toamna …

images   Cititorule, daca vrei putina analiza in prag de toamna, poti face ochii mari la clasificarea minciunilor si-ti trece de aflarea adevarului, indiferent pe unde o mai zabovi el … Poate, uneori, in camaruta speciala numita inima. Pe mine, dintre toate minciunile, cea prin omisiune – atunci cand intuitia mea puternica nu da gres – ma raneste si ma doare mai mult decat minciuna care foloseste cuvinte, indiferent ca este una “mare, cacealmea, deschisa, majordomn, contextuala, nobila, glumeata sau de urgenta …”

Posted in Emotii | Scrie un comentariu

Try

Posted in Muzica in sufletul meu | Scrie un comentariu

pâinica de casă

Originally posted on Indiferent:

Nu mai e un secret ca poti sta la taclale despre orice, cu mine, de cu seara pana-n zori. Imi ofer felul de a fi, nu fara a multumi destinului ca sunt asa cum sunt, cu sentimentul ca e bine si asa, indiferent daca perceptia este intre corect si gresit. Port in mine emotii si sentimente calde, frumoase. Ca painicile de casa framantate cu dragoste de gospodine desavarsite si cu har de la D-zeu.  Sentimente stabile, constante, desi sunt sub un semn al diferitelor stari, al unui aer ce nu sta locului, al unei nelinisti ce cauta o liniste plina de intelepciune … al unei gandiri analitice si creative ce are, totusi, un mare dar: se afla la baza tuturor deprinderilor practice necesare unui bun manager – rezolvarea de probleme !

Nu mai e un secret ca poti ajunge pe culmi inedite, cu mine, atunci cand te pot invita la un ROGVAIV, adica…

View original 179 more words

Posted in Emotii | Scrie un comentariu

the first single from the new album ‘No Sound Without Silence’ which will be released in September 2014

Posted in Muzica in sufletul meu | Scrie un comentariu

luminița de la capătul tunelului …

download  … nu e capabil oricine sa o vada. Nu trebuie sa fii extrem de evlavios ca sa intelegi puterea credintei sau sa exersezi forta unui gand pozitiv atunci cand suferinta pune stapanire pe tine. Ar fi minunat ca toti oamenii sa-nteleaga ca este fundamental sa gasesti sensul suferintei, indiferent de natura ei. Suferinta are sens azi pentru a fi mai puternici maine. Si, totusi, nu oricine este capabil sa-ndeparteze ispita, indiferent cata dragoste il inconjoara. E groaznic de paradoxal cum alcoolul si drogurile nu pot fi ignorate de atata dragoste de viata, de atata dorinta sa-i vezi pe cei dragi fericiti, de atatea zambete si de atata umor ! E incredibil de paradoxal cum poti sa-i faci pe altii fericiti, dar nu si pe tine … cum poti sa ai ce pune pe masa, suficienti bani sa vezi toate frumusetile lumii, dar sa nu te iubesti suficient de mult astfel incat viata ta sa conteze. Si chiar daca nu ai luminita ta la capatul tunelului, oameni care sa te tina de mana ca sa pasesti dincolo si tot exista ceva. Iubirea de ceea ce ai insemnat in viata.

Posted in Emotii | Scrie un comentariu

ce ne-am face fara muzica?

Posted in Muzica in sufletul meu | Scrie un comentariu